SEMINARIILE I.F.P.A.R. (19 iunie 2025)
victorg, Sunday 15 June 2025 - 00:00:00 //


Joi, 19 iunie 2025, orele 12-14
Conferențiar: ERWIN KESSLER (I.F.P.A.R.)
Tema: „Imaginar științific și imaginar artistic: cazul Ion Țuculescu”
- online -
Linkul pentru accesul online: https://meet.google.com/idm-boup-spy


„Cazul Țuculescu” este unic în arta românească (și nu numai): a fost un om de știință consacrat și totodată cel mai inovator și influent pictor postbelic din România. Cum a fost cu putință? Văzută istoric, apariția lui Țuculescu ține de efervescența intelectuală și culturală fără precedent a perioadei interbelice, care a făcut posibil ca Mircea Eliade să fie un istoric proeminent al religiilor și un redutabil romancier, Lucian Blaga un filosof major și un poet de prim ordin sau Dan Barbilian să fie un matematician de frunte dublat de poetul simbolist Ion Barbu.
Toți aceștia din urmă au avut însă un singur instrument de lucru – scrierea. Doar la Țuculescu apare distanța maximă, aceea dintre eprubete și pensule, dintre microscop și paletă. Iar aici explicația istorică nu mai este suficientă – este nevoie de o abordare epistemologică și totodată fenomenologic-estetică, care să acopere distanța dintre cele două margini ale experienței. Este distanța dintre știința experimentală, rațională, de laborator – biologia și medicina, pe care Țuculescu le-a absolvit succesiv, în anii 30, fiind și doctor în medicină – și iraționalismul dezlănțuit al expresiei plastice subiective, al mitului și arhetipului.
Prin pendularea între cele două extreme, Țuculescu este o veritabilă paradigmă a modernității, a conștiinței hibride care unește obiectivitatea, cercetarea și progresul cu subiectivitatea, arhetipul și decorativul.
Mult mai relevant însă, cazul Țuculescu lasă să se vadă procesele prin care imaginația artistică pre-figurează imaginarul științific și formatează în mintea cercetătorului reprezentarea vizuală și intuiția sau proiecția mentală a subiectului cercetării – microbiologia, în acest caz –, în timp ce – în oglindă – metodologia experimentală specifică cercetării științifice structurează, la rândul ei, morfologia, dinamica și interacțiunile unităților iconografice dezvoltate de artist. Pot fi întrevăzute astfel reperele unei formativități transfrontaliere, o convergență epistemic-fenomenală, în care experimentalul și esteticul se hibridizează, se alimentează și se completează.
Older News
Newer News