Main Menu
DEPARTAMENTE
REVISTE
PUBLICAŢII PERIODICE
LUCRĂRI COLECTIVE
S.I.F.R.
LEGĂTURI
Welcome
 |  |  |
 |  |  |
Colocviu ”Sir William David Ross și aristotelismul timpului său”
victorg, Sunday 07 February 2021 - 17:51:54 //
Aristoteles-Renaissance constituie un moment semnificativ al filosofiei germane din prima jumătate a secolului XIX. Corpusul aristotelic în cinci volume editat de Immanuel Bekker sub auspiciile „Academiei prusace de științe” (1831-1836) constituie una dintre cele mai importante realizări ale acestei mișcări. Alături de ea, trebuie amintită puzderia de lucrări consacrate filosofiei aristotelice de savanți precum Bonitz, Brandis, Trendelenburg sau Zeller, unii dintre ei elevi ai lui Hegel sau Schleiermacher. Miza acestor lucrări nu era una istorică, ci ele erau în bună parte animate de ideea că filosofia aristotelică constituie modelul unei îmbinări a gândirii filosofice cu cercetarea empirică cu totul în acord cu modul în care cercetarea științifică din acea epocă concepea relația dintre cele două. Spre deosebire de aceasta, modelele idealismului german porneau de la conștiința pură pentru a deduce și integra rezultatele științelor particulare în sistemele lor.
[ Read the rest ... ]
VOLUM OMAGIAL G.W.F. HEGEL
victorg, Tuesday 23 February 2021 - 18:03:41 //
Colocviu „Nicolae Bagdasar: Teorii ale adevărului”
victorg, Tuesday 16 February 2021 - 07:24:17 //
Tema colocviului pornește de la un set de întrebări formulate de Nicolae Bagdasar* în Teoria cunoștinței și invită la efortul de a căuta răspunsuri în istoria filosofiei românești:
„În ce stă structura adevărului şi a cunoştinţei? Este vreo deosebire între adevăr şi cunoştinţă? Care sunt supoziţiile oricărei cunoştinţe şi principiile ei prime şi cum se prezintă ele în structura lor intimă? Cum se legitimează cunoştinţa şi în ce raport stă ea faţă de realitate?” (Nicolae Bagdasar, Teoria cunoștinței, Casa Școalelor, 1944, pp. 12–13)
Ne interesează îndeosebi contribuții care se raportează la modalitățile concrete în care filosofii români cu gândire sistematică își întemeiază cunoașterea: în baza cărei teorii a adevărului?; sub autoritatea căror școli de filosofie? etc.
Pe lângă materialele care abordează problematica de mai sus, considerăm binevenite intervențiile care ating unul sau mai multe dintre subiectele următoare:
– vocabularul epistemologic al întemeierii cunoașterii (opinie, adevăr, certitudine, dovadă etc.) în filosofia românească și schimbările conceptuale prin care a trecut;
– conceptul de adevăr în perspectiva realismului/antirealismului;
– distincția „adevăr științific”/„adevăr metafizic”/„adevăr psihologic” și modul concret în care este abordată la diferiți autori români de filosofie; – aparatul conceptual al lui Nicolae Bagdasar în domeniul epistemologiei și sursele lui teoretice;
– este Teoria cunoștinței și o metodologie a cercetărilor epistemologice?
[ Read the rest ... ]
Colocviu ”John Rawls, o sută de ani de la naştere. O teorie a dreptăţii, cincizeci de ani de provocări intelectuale”
victorg, Monday 15 February 2021 - 19:22:54 //
Sunt persoane care, prin activitatea lor, îşi transformă datele individuale în repere culturale. John Rawls se numără printre acestea. A Theory of Justice, lucrarea publicată de el în 1971, este dovada forţei de iradiere pe care o au în filosofia contemporană ideile celui care şi-a legat numele şi cariera de prestigioasa Harvard University.
Prestigiul său nu se măsoară doar în numeroasele lucrări de referinţă pe care le-a publicat, ci, mai ales, în impresionanta capacitate de a-şi corecta permanent ideile, de a răspunde criticilor şi de a încerca să-şi optimizeze propunerile de filosofie morală şi politică astfel încât să poată fi aplicate respectând, în cea mai mare măsură, exigenţele libertăţii şi egalităţii. Acest efort neîncetat i-a atras eticheta de liberal egalitar și l-a făcut pe el însuşi să-şi considere poziţia drept o utopie realistă. Înainte de orice critică sau omagiu, trebuie apreciat efortul tehnic şi pasionat al lui Rawls de a găsi o soluţie pentru complexitatea societăţii contemporane. Miza lui principală este să propună aranjamente atât la nivelul unei naţiuni, cât şi la nivel internaţional, care să asigure respectul pentru dreptate, care să optimizeze, în măsura posibilului, libertatea şi egalitatea fiecărui cetăţean şi ale fiecărui stat, cu menţiunea că în definiţia pe care o propune pentru dreptate libertatea are primat; egalitatea fără libertate nu este dreaptă.
[ Read the rest ... ]
STUDII DE ISTORIE A FILOSOFIEI UNIVERSALE
victorg, Wednesday 23 December 2020 - 16:32:55 //
REVISTA DE FILOSOFIE
victorg, Wednesday 23 December 2020 - 16:02:40 //
REVUE ROUMAINE DE PHILOSOPHIE
victorg, Monday 21 December 2020 - 09:31:37 //
ALEXANDRU SURDU (24.02 1938–11.12.2020)
victorg, Friday 11 December 2020 - 19:25:58 //
Cu profundă durere, anunțăm trecerea la cele veșnice a Academicianului Alexandru Surdu, președinte al Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a Academiei Române și director al Institutului de Filosofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române. Dincolo însă de funcțiile sale oficiale, Alexandru Surdu a fost pentru cei mai mulți dintre noi un profesor, un mentor, adeseori un prieten și un sprijin.
Născut la 24 februarie 1938 la Brașov, a absolvit Liceul „Andrei Șaguna”, apoi a urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1958–1963), după care și-a început cariera la Centrul de Logică al Academiei Române (1964–1975), unde a devenit un apropiat colaborator al filosofului Constantin Noica. A beneficiat, în această perioadă, de o bursă de studii în logică simbolică și fundamentele științelor la Institutul de Matematici al Universității din Amsterdam (1969–1970). A obținut titlul de doctor în filosofie în 1976 (cu lucrarea Logica clasică și logica matematică), perioadă în care a contribuit semnificativ și în domeniul logicii intuiționiste (Elemente de logică intuiționistă, 1976). A dezvoltat o serie de contribuții originale în domeniul logicii, care culminează cu introducerea unei noi teorii logice („logica formelor prejudicative”) și teoretizarea unui nou tip de logică, pe care o va numi „logică dialectico-speculativă”, ambele pregătind teoretic sistemul de mai târziu, care, iată, rămâne acum neîncheiat. Foarte însemnată pentru filosofia românească este lucrarea Actualitatea relației gândire–limbaj. Teoria formelor prejudicative (1989), care, pornind de la Categoriile lui Aristotel, instituie un nou domeniu al logicii, cel al „relaţiilor prejudicative”.
Din cele șase volume în care preconizase a-și expune sistemul filosofic, au apărut până astăzi doar patru (Filosofia pentadică I. Problema Transcendenței, 2007; Filosofia pentadică II. Teoria Subsistenței, 2012; Filosofia pentadică III. Existența nemijlocită, 2014; Filosofia pentadică IV. Teoria Ființei, 2020). Alte lucrări importante ale sale sunt: Neointuiționismul, 1977; Pentamorfoza artei, 1993; Contribuții românești în domeniul logicii în secolul XX, 1999). Se cuvine să amintim aici editarea, împreună cu Constantin Noica, a fragmentelor din Critica rațiunii pure traduse de Eminescu (Mihai Eminescu, Lecturi kantiene, 1977); de asemenea, a editat și comentat Scrierile de logică ale lui Titu Maiorescu (1988), precum și Micul compendiu asupra întregii învățături a logicii al lui Dimitrie Cantemir (1995).
Nu doar creator de sistem filosofic, Alexandru Surdu a fost și creator de școală filosofică. Ca profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1995–2007), a contribuit la formarea unui număr însemnat de cercetători, dintre care nu puțini sunt cei care caută să valorifice o seamă dintre ideile sale. S-a aflat la conducerea Institutului de Filosofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române din 1997, iar între 2014 și 2018 a fost vicepreședinte al Academiei Române. Personalitate influentă și activă în viața culturală românească, cu o gândire unitară și o operă care cuprinde zeci de volume și sute de studii şi articole, inițiator al unor serii de simpozioane itinerante în principalele centre universitare din România (dedicate lui Constantin Noica și C. Rădulescu-Motru), Alexandru Surdu a fost o personalitate de prim rang a filosofiei românești.
Alexandru Surdu a fost o voce puternică și distinctă în filosofia românească, o voce care – fără nicio îndoială – va reverbera multă vreme de acum înainte.
Născut la 24 februarie 1938 la Brașov, a absolvit Liceul „Andrei Șaguna”, apoi a urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1958–1963), după care și-a început cariera la Centrul de Logică al Academiei Române (1964–1975), unde a devenit un apropiat colaborator al filosofului Constantin Noica. A beneficiat, în această perioadă, de o bursă de studii în logică simbolică și fundamentele științelor la Institutul de Matematici al Universității din Amsterdam (1969–1970). A obținut titlul de doctor în filosofie în 1976 (cu lucrarea Logica clasică și logica matematică), perioadă în care a contribuit semnificativ și în domeniul logicii intuiționiste (Elemente de logică intuiționistă, 1976). A dezvoltat o serie de contribuții originale în domeniul logicii, care culminează cu introducerea unei noi teorii logice („logica formelor prejudicative”) și teoretizarea unui nou tip de logică, pe care o va numi „logică dialectico-speculativă”, ambele pregătind teoretic sistemul de mai târziu, care, iată, rămâne acum neîncheiat. Foarte însemnată pentru filosofia românească este lucrarea Actualitatea relației gândire–limbaj. Teoria formelor prejudicative (1989), care, pornind de la Categoriile lui Aristotel, instituie un nou domeniu al logicii, cel al „relaţiilor prejudicative”.
Din cele șase volume în care preconizase a-și expune sistemul filosofic, au apărut până astăzi doar patru (Filosofia pentadică I. Problema Transcendenței, 2007; Filosofia pentadică II. Teoria Subsistenței, 2012; Filosofia pentadică III. Existența nemijlocită, 2014; Filosofia pentadică IV. Teoria Ființei, 2020). Alte lucrări importante ale sale sunt: Neointuiționismul, 1977; Pentamorfoza artei, 1993; Contribuții românești în domeniul logicii în secolul XX, 1999). Se cuvine să amintim aici editarea, împreună cu Constantin Noica, a fragmentelor din Critica rațiunii pure traduse de Eminescu (Mihai Eminescu, Lecturi kantiene, 1977); de asemenea, a editat și comentat Scrierile de logică ale lui Titu Maiorescu (1988), precum și Micul compendiu asupra întregii învățături a logicii al lui Dimitrie Cantemir (1995).
Nu doar creator de sistem filosofic, Alexandru Surdu a fost și creator de școală filosofică. Ca profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1995–2007), a contribuit la formarea unui număr însemnat de cercetători, dintre care nu puțini sunt cei care caută să valorifice o seamă dintre ideile sale. S-a aflat la conducerea Institutului de Filosofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române din 1997, iar între 2014 și 2018 a fost vicepreședinte al Academiei Române. Personalitate influentă și activă în viața culturală românească, cu o gândire unitară și o operă care cuprinde zeci de volume și sute de studii şi articole, inițiator al unor serii de simpozioane itinerante în principalele centre universitare din România (dedicate lui Constantin Noica și C. Rădulescu-Motru), Alexandru Surdu a fost o personalitate de prim rang a filosofiei românești.
Alexandru Surdu a fost o voce puternică și distinctă în filosofia românească, o voce care – fără nicio îndoială – va reverbera multă vreme de acum înainte.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
STUDII DE TEORIA CATEGORIILOR
victorg, Wednesday 02 December 2020 - 11:31:22 //
REVISTA DE FILOSOFIE
victorg, Wednesday 21 October 2020 - 10:27:20 //
Go to page >>
Informatiile, documentele și rapoartele publicate pe acest site sunt proprietatea exclusivă a Institutului de Filosofie si Psihologie "Constantin Radulescu-Motru" al Academiei Romane,
cu toate drepturile rezervate. Utilizarea materialelor apărute în conținutul sitului este permisă numai în scop educativ sau orientativ pentru cercetare academică,
cu condiția respectării drepturilor de autor si a drepturilor de proprietate intelectuala stabilite prin legislația în vigoare.
Site acţionat cu cms e107, realizat sub termenii Licenţei GNU GPL.
cu toate drepturile rezervate. Utilizarea materialelor apărute în conținutul sitului este permisă numai în scop educativ sau orientativ pentru cercetare academică,
cu condiția respectării drepturilor de autor si a drepturilor de proprietate intelectuala stabilite prin legislația în vigoare.
Site acţionat cu cms e107, realizat sub termenii Licenţei GNU GPL.