ALEXANDRU SURDU (24.02 1938–11.12.2020)
victorg, Friday 11 December 2020 - 19:25:58 //



Cu profundă durere, anunțăm trecerea la cele veșnice a Academicianului Alexandru Surdu, președinte al Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a Academiei Române și director al Institutului de Filosofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române. Dincolo însă de funcțiile sale oficiale, Alexandru Surdu a fost pentru cei mai mulți dintre noi un profesor, un mentor, adeseori un prieten și un sprijin.

Născut la 24 februarie 1938 la Brașov, a absolvit Liceul „Andrei Șaguna”, apoi a urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1958–1963), după care și-a început cariera la Centrul de Logică al Academiei Române (1964–1975), unde a devenit un apropiat colaborator al filosofului Constantin Noica. A beneficiat, în această perioadă, de o bursă de studii în logică simbolică și fundamentele științelor la Institutul de Matematici al Universității din Amsterdam (1969–1970). A obținut titlul de doctor în filosofie în 1976 (cu lucrarea Logica clasică și logica matematică), perioadă în care a contribuit semnificativ și în domeniul logicii intuiționiste (Elemente de logică intuiționistă, 1976). A dezvoltat o serie de contribuții originale în domeniul logicii, care culminează cu introducerea unei noi teorii logice („logica formelor prejudicative”) și teoretizarea unui nou tip de logică, pe care o va numi „logică dialectico-speculativă”, ambele pregătind teoretic sistemul de mai târziu, care, iată, rămâne acum neîncheiat. Foarte însemnată pentru filosofia românească este lucrarea Actualitatea relației gândire–limbaj. Teoria formelor prejudicative (1989), care, pornind de la Categoriile lui Aristotel, instituie un nou domeniu al logicii, cel al „relaţiilor prejudicative”.
Din cele șase volume în care preconizase a-și expune sistemul filosofic, au apărut până astăzi doar patru (Filosofia pentadică I. Problema Transcendenței, 2007; Filosofia pentadică II. Teoria Subsistenței, 2012; Filosofia pentadică III. Existența nemijlocită, 2014; Filosofia pentadică IV. Teoria Ființei, 2020). Alte lucrări importante ale sale sunt: Neointuiționismul, 1977; Pentamorfoza artei, 1993; Contribuții românești în domeniul logicii în secolul XX, 1999). Se cuvine să amintim aici editarea, împreună cu Constantin Noica, a fragmentelor din Critica rațiunii pure traduse de Eminescu (Mihai Eminescu, Lecturi kantiene, 1977); de asemenea, a editat și comentat Scrierile de logică ale lui Titu Maiorescu (1988), precum și Micul compendiu asupra întregii învățături a logicii al lui Dimitrie Cantemir (1995).
Nu doar creator de sistem filosofic, Alexandru Surdu a fost și creator de școală filosofică. Ca profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1995–2007), a contribuit la formarea unui număr însemnat de cercetători, dintre care nu puțini sunt cei care caută să valorifice o seamă dintre ideile sale. S-a aflat la conducerea Institutului de Filosofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române din 1997, iar între 2014 și 2018 a fost vicepreședinte al Academiei Române. Personalitate influentă și activă în viața culturală românească, cu o gândire unitară și o operă care cuprinde zeci de volume și sute de studii şi articole, inițiator al unor serii de simpozioane itinerante în principalele centre universitare din România (dedicate lui Constantin Noica și C. Rădulescu-Motru), Alexandru Surdu a fost o personalitate de prim rang a filosofiei românești.

Alexandru Surdu a fost o voce puternică și distinctă în filosofia românească, o voce care – fără nicio îndoială – va reverbera multă vreme de acum înainte.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!

Older News
Newer News