Curentul filozofic în care mă situez este filozofia vieții (Lebensphilosophie). Pe urmele filozofilor numiți în titlul conferinței vreau să arăt că reproșul adus cândva acestui curent, acela de a nu (putea) fi o ontologie, este nejustificat. A fi înseamnă a fi real, în sensul deplin al termenului. Viața este realitatea primordială. Iar filozofia, la rândul ei, posedă cel mai înalt grad de realitate, în sensul că nu datorează nimic științelor (exacte sau umaniste) – ca filozofie a vieții. Filozofia, precum arta, nu este o activitate exterioară vieții; ea participă la viața omului, aceasta fiind „obiectul”, și în același timp sursa ei. Realitatea filozofiei nu este un simplu dat, ea este cucerită printr-un dublu gest: o critică a idealismului și obiectivismului (sau raționalismului) în toate formele sale; și o revelare a faptului că viața se manifestă în artă și în filozofie, în adevărul ei, ca viață interioară.

Back to category overview   Back to news overview