Simpozionul Național Constantin Noica, Ediția a XVI-a „Povestiri despre om…” (26-29 septembrie 2024)
SEMINARIILE DE CERCETARE ALE I.F.P.A.R. (11.07.2024)
victorg, Monday 08 July 2024 - 00:00:00 //
Joi, 11 iulie 2024, orele 12-14
Conferențiar: Prof. MANUELA UNGUREANU (University of British Columbia, Okanagan Campus, Canada)
Tema: „Dialog, semnificație și adevăr la Donald Davidson”
Tema: „Dialog, semnificație și adevăr la Donald Davidson”
Opera lui Quine a fost primită cu mult interes de filosofii români, începând cu lucrarea Adevăruri necesare? (1975) a profesorului Mircea Flonta și continuând, mult mai recent, cu studiile din colecția Cuvinte, teorii și lucruri, editată în 2008, după organizarea unui simpozion omagial, de Mircea Dumitru și Constantin Stoenescu. În contrast, mult mai puțin cunoscute sunt lucrările unui discipol fidel, dar și contestatar, al lui Quine, și anume cele publicate de Donald Davidson în perioada 1965–2005.
Voi prezenta trei aspecte centrale ale schimbărilor propuse de Davidson, în prelungirea celor aduse, decenii mai devreme, de Quine: (i) la Davidson, perspectiva epistemică introdusă de Quine a unui traducător (imaginar) radical lasă locul celei a interpretului radical (în egală măsură imaginar) preocupat de temeiurile reușitei comunicării prin limbă, (ii) iar reușita lui depinde în mod esențial de folosirea unei hărți sistematice (de tip axiomatic) a limbii, cu precădere a condițiilor de adevăr ale rostirilor, după un model inspirat de înțelegerea propusă de Tarski a noțiunii de predicat de adevăr, de exemplu drept predicat meta-lingvistic. În fine, (iii) în fundalul acestei teorii axiomatice apar ca motivație suplimentară două scheme inferențiale care conectează a priori conceptele de semnificație lingvistică și cel de condiții de adevăr.
Davidson conturează astfel o legătură subtilă și cu putere explicativă între cele trei concepte menționate în titlul prezentării: semnificația rostirilor poate fi conturată datorită interpretării condițiilor de adevăr ale propozițiilor rostite; verificarea continuă a semnificațiilor propuse face posibil dialogul dintre vorbitori, care rămâne sursa fundamentală a noțiunii de semnificație lingvistică.
Voi prezenta trei aspecte centrale ale schimbărilor propuse de Davidson, în prelungirea celor aduse, decenii mai devreme, de Quine: (i) la Davidson, perspectiva epistemică introdusă de Quine a unui traducător (imaginar) radical lasă locul celei a interpretului radical (în egală măsură imaginar) preocupat de temeiurile reușitei comunicării prin limbă, (ii) iar reușita lui depinde în mod esențial de folosirea unei hărți sistematice (de tip axiomatic) a limbii, cu precădere a condițiilor de adevăr ale rostirilor, după un model inspirat de înțelegerea propusă de Tarski a noțiunii de predicat de adevăr, de exemplu drept predicat meta-lingvistic. În fine, (iii) în fundalul acestei teorii axiomatice apar ca motivație suplimentară două scheme inferențiale care conectează a priori conceptele de semnificație lingvistică și cel de condiții de adevăr.
Davidson conturează astfel o legătură subtilă și cu putere explicativă între cele trei concepte menționate în titlul prezentării: semnificația rostirilor poate fi conturată datorită interpretării condițiilor de adevăr ale propozițiilor rostite; verificarea continuă a semnificațiilor propuse face posibil dialogul dintre vorbitori, care rămâne sursa fundamentală a noțiunii de semnificație lingvistică.