SEMINARIILE DE CERCETARE ALE I.F.P.A.R. (2.02.2023)
victorg, Monday 30 January 2023 - 00:00:00 //


Joi, 2 februarie 2023, orele 12–14
Conferențiar: CS I dr. RODICA CROITORU (I.F.P.A.R.)
Tema: Condițiile metafizice ale acțiunii umane în Opus postumum
Linkul pentru accesul online:
 https://meet.google.com/idm-boup-spy

Din perspectivă practică, Kant a conceput filosofia ca o doctrină asupra binelui suveran, din a cărui urmărire rațiunea face o ştiinţă a iubirii de înţelepciune, întrucât obiectul ei se înfăptuiește în timp și depășește limitele vieții fenomenale. Fiind iubire de înțelepciune, ea este, de asemenea, iubire de știință, prin care se înțelege întreaga cunoaștere speculativă a rațiunii. Aceste două ținte maxime care se întrepătrund – respectiv înțelepciunea și știința – fac din filosofie un ideal, reprezentat complet numai în rațiune; drept care, în practică nu este de așteptat să se regăsească ca atare. Ceea ce trebuie să facă ființa umană în relație cu binele suveran este să se străduiască către el, pentru ca acțiunea sa să fie cât mai conformă cu idealul de înțelepciune. Acest scop, împreună cu strădania către el, sunt destinate să contribuie la alcătuirea unui „arbore genealogic” al cunoașterii, care trebuie să se prezinte, la sfârșit de drum, ca „un întreg absolut”. Paradigma Dumnezeu–lume, cu elementele sale constitutive, care sunt, pe de-o parte, natura și libertatea, iar, pe de cealaltă parte, subiectivul din rațiunea umană care le pune în valoare, reprezintă o reducție a acestui sistem. El este construit din concepte, pe baza principiilor sintetice a priori, pentru a fi aplicate experienței. Astfel se prezintă întregul filosofiei transcendentale, regândit conform acestei paradigme.
Older News
Newer News