SEMINARIILE DE CERCETARE ALE I.F.P.A.R. (02.03.2023)
victorg, Monday 27 February 2023 - 00:00:00 //


Joi, 2 martie 2023, orele 12–14
Conferențiar: PAUL GABRIEL SANDU (Universitatea din București)
Tema:  „Cealaltă turnură a gândirii lui Martin Heidegger – o reflecție asupra Caietelor Negre”
Linkul pentru accesul online:
https://meet.google.com/idm-boup-spy


S-a vorbit adesea, în cadrul stufoasei exegeze a operei heideggeriene, despre o anume turnură (Kehre) în gândirea filosofului german, despre răsturnarea perspectivei sale, prin care accentul se mută de pe existența umană concepută ca Dasein, înspre Sein. Această mutație a gândirii sale este prefigurată deja într-un curs ținut la cumpăna dintre deceniul al treilea și al patrulea al secolului trecut, publicat sub titlul: Conceptele fundamentale ale fenomenologiei, în care Heidegger tematizează ceva de felul unei surveniri primordiale în care suntem (ca Dasein) mereu cuprinși și care nu este o putință, ci, mai curând, o ne-putință a Dasein-ului. În această prezentare nu voi vorbi însă despre această turnură a gândirii lui Martin Heidegger, ci despre una care o precede și care a fost cel puțin până acum – după știința mea – complet trecută cu vederea, dar fără de care cea de-a doua Kehre nu ar fi fost cu putință. Ceea ce am în vedere aici este transformarea radicală (dar nu mai puțin necesară, așa cum voi încerca să arăt) a gândirii heideggeriene, care părăsește sfera interogativului pentru a se înscrie sub zodia imperativului. Căci gândirea din perioada fenomenologică, începând chiar cu primele prelegeri ținute la Freiburg, este o gândire care se concentrează pe formularea întrebărilor, o gândire eminamente interogativă. Interogația de la care pornește Heidegger este cea privitoare la maniera în care putem dobândi accesul la viața factică, nemijlocită, fără mortificarea ei. Apoi, treptat, pe măsură ce ne apropiem de Ființă și Timp, întrebarea devine, într-un sens, alta, dar de fapt se radicalizează ca: Die Frage nach dem Sinn des Seins – nu ființa, nu sensul ființei, ci întrebarea privitoare la sensul ființei este în centrul gândirii lui Heidegger. Cum ar trebui structurată, cui și cum ar trebui adresată? Există paragrafe întregi în Ființă și Timp și în lucrările care o preced ce gravitează în jurul acestei probleme; de exemplu, în Prolegomene la istoria conceptului de timp. Iar odată cu publicarea deja celebrelor Caiete Negre, această dimensiune a imperativului pe care o asumă gândirea lui Heidegger dobândește o concretețe deplină. Găsim aici, printre însemnările ce datează de la începutul anilor ’30, o serie de invitații la luptă spirituală, se vorbește despre nevoia de a acționa, de a ne angaja etc. Ce a făcut cu putință acest voluntarism extrem, prefigurat deja în Ființă și Timp, cât de problematic este și cum ar trebui înțeles în contextul mai larg al proiectului filosofic heideggerian voi încerca să discut în cadrul prezentării mele.